Biserica parohială cu hramul „Sfântul Nicolae“ din satul Giuvărăști este ctitoria lui Gheorghe Giuvara, din anul 1857. După cum se precizează în pisanie, lăcașul s-a restaurat în 1962, moment la care s-a refăcut și pictura.
Grecul Iamandi Giuvara a fost paharnic la curtea domnească și a avut posibilitatea să strângă mult aur, iar la un moment dat să ceara Domnului moșia în schimbul aurului de care acesta avea nevoie pentru plata tributului față de Poartă. În acest fel Iamandi Giuvara obține moșia Giuvărăști unde și-a construit și un conac ale cărui ruine au dăinuit până în 1923. Conacul a fost situat pe locul unde se aflau văile satului, loc numit și astăzi “La Curte”.
Înstărindu-se Iamandi se ridică la rang de boier și începe să se amestece în politică cu turcii, fapt ce îl nemulțumeste pe Vodă și caută să-l elimine. Iamandi află și părăsește aceste locuri plecând spre Moldova, dar în comuna Cozia este prins și dus în Bulgaria unde la Silistra este spânzurat împreună cu soția și doi băieți mai mari. Copilul cel mai mic al treilea, este luat de turci și ajunge ofițer în armata turcă.
De la Iamandi Giuvara, moșia a ajuns în stăpânirea unui fost arnăut Polcovnicul și apoi trece la fratele lui Iamandi, Gheorghe Giuvara care construiește și biserica din 1857, biserică ce a avut pe ea inscripția cu numele Gheorghe Giuvara.
Dupa moartea acestuia, urmașii au vândut moșia în 1887 principesei Ecaterina Plagina care a stăpânit-o prin arendașii săi până în 1920 când moșia a fost expropiată și pământul dat țăranilor din comuna Giuvărăști. Ultimul arendaș cunoscut a fost Radu Ivănescu din Corabia.
Partea de sat cunoscută sub denumirea de Fundul Voinicului exista din 1883, ca sat aparte, având 86 gospodarii și este administrată de un vornic de unde îi vine și denumirea.
În cele din urmă moșia Giuvărăști ajunge în stăpânirea mănăstirii Hotărani de lângă Caracal. Prin legea secularizării averile mănăstirești din 1863 moșia este expropiată și în 1864 împroprietăriți tăranii din satul Giuvărăști. Prima școală a luat ființă în anul 1890 într-o casă particulară în care va locui mai târziu Iancu Giuvărășteanu, un fiu al unuia din familia Giuvara.
