Casa Alleon, care a dat numele străzii cândva, este una dintre cele mai exotice şi mai bine construite case de pe teritoriul Dobrogei moderne. Nici proprietarul ei, un francez bogat şi nobil, evreu sefard de origine, Jean Gérard Amédée Alleon, nu a fost mai obişnuit. Copil răsfăţat de soartă, s-a născut în familia puternicilor bancheri Alleon, emigraţi din Franţa la Constantinopol. Doi dintre ei, Antoine şi Jacques, au fost buni prieteni ai revoluţionarilor români de la 1848 şi nu puţine fonduri au plecat din Banca de Constantinopol pentru a finanţa idealurile naţionale ale românilor.
Poate această poveste de prietenie strânsă între familia sa şi revoluţionarii idealişti din Ţara Românească şi Moldova l-au făcut pe Jean Gérard să devină interesat de Constanţa, de Dobrogea şi de malul Mării Negre după ce s-a încheiat războiul din 1877- 1878. A căutat mult, la Varna şi la Constanţa, un loc în care să se aşeze pentru mai multă vreme. Constanţa era mai atractivă, a decis el, din multe puncte de vedere. La 1880, Constanţa avea puţin peste 5.000 de locuitori, din care tătari (1.804) şi greci (1.543), apoi turci (410), bulgari (348) români (279) şi evrei (234). Comunitatea evreiască, aşkenază şi sefardă, era încă destul de redusă (855) şi abia după Primul Război Mondial avea să atingă în jur de 2.500 de suflete.
În anul 1881, Jean Gerard Alleon l-a adus, la Constanţa, de la Constantinopol, pe arhitectul grec Pelopidas D. Couppa, dorind ca acesta să îi construiască o clădire.
La data de 6 octombrie 1882, procuratorul lui Alleon, Isac A. Seni, a solicitat o aprobare pentru o construcţie cu un singur etaj. Din planurile prezentate în premieră, a reieşit o construcţie elegantă, care se remarcă prin sugestiile stilistice ale coloanei dorice, folosită monumental la intrare. Clădirea avea o bază solidă, care se găsea în bosajul soclului. În trecut, cele patru ferestre dispuse într-o simetrie riguroasă aveau ancadramente în relief.
Al doilea plan al clădirii datează din 25 martie 1883, în acest plan fiind recunoscute elementele viitoarei faţade cu turn. Astfel, planul din 1882 a fost înlocuit de cel din 1883. Cele două coloane de la uşă şi toate colonetele de la ferestre au fost transformate în ancadramente dreptunghiulare. Imobilul a fost etajat, iar numărul de ferestre a devenit impar, cinci. Sub cornişa ferestrelor, se află capiteluri adosate ce sugerează coloana iniţială. Faţada către mare se prelungeşte la ambele nivele cu o travee din piatră înzestrată cu câte o fereastră dreptunghiulară simplă. După o comparare a planurilor, se poate observa suprimarea unui etaj şi dispariţia porticului redus la câte o coloană portantă în colţurile faţadei principale de pe strada C.A. Rosetti.
Ultimul plan al acestei clădiri, datat la 29 august 1883, a inversat cele două proiecte astfel încât clădirii concepute iniţial doar cu subsol şi parter, etajată şi extinsă cu traveea laterală, să i se suprime baza şi să i se schimbe forma pentru a deveni turn suspendat. Se mai numeşte şi „casa engleză”, fără nicio acoperire faptică sau anecdotică, şi este alcătuită în totalitate din piatră de talie.
Are o construcţie în stil eclectic cu elemente victoriene şi de gotic veneţian, şi cuprinde demisol, mezanin, etaj şi o mansardă parţială. Are două faţade principale care sunt formate din două părţi distincte. Faţada dinspre Aleea V. Canarache are un stil asimetric în partea stângă cu un balcon de colţ în stil veneţian, iar în dreapta o mansardă cu fronton.
