Imobilul poartă numele proprietarului ce a construit-o, dr. Nicolae Pilescu.

Acesta era medic comunal în anul 1911. Casa a fost construită în 1903, an în care Constanța era în dezvoltare. Portul a fost modernizat și dezvoltat conform planului de reconstruire între 1895 și 1909. S-au construit drumuri și căi ferate adiționale care leagă Constanța de capitală și restul țării. Aceasta a fost o perioadă de prosperitate a Serviciului Maritim Român, ale cărui vase au navigat, nu numai pe „linia orientală” ci și pe „linia occidentală” (spre Marsilia și Rotterdam) și pe „linia de arhipelag” (spre Pireuși Salonic).

Stilul construcţiei cumulează elemente neoclasice, rococo și Art Nouveau.

Considerat adesea ca o perioadă relativ târzie din evoluția barocului, fiind caracterizat mai ales de bogăția și varietatea detaliilor și a ornamentelor, respectiv de exagerarea caracteristicilor barocului până la opulență, rococo este privit astăzi ca o perioadă relativ distinctă în evoluția artei occidentale. Spre sfârșitul perioadei sale de existență, a devenit relativ sincron și de multe ori s-a apropiat sensibil de neoclasicism.

Aidoma arhitecturii, interioarele rococo ridică ornamentarea bogată, în toate aspectele sale, la rang de postulat. Astfel, interioarele rococo prezintă similar fațadelor clădirilor timpului, pereți pictați și ornamentați (uneori chiar tavanele fiind decorate similar pereților), mobilier impozant, masiv și elaborat ornamentat, sculpturi de dimensiuni mici și medii, oglinzide diferite dimensiuni, tapiserii în ton cu arhitectura, multiple reliefuri aplicate și, evident, picturi în ulei de diferite dimensiuni.

Art Nouveau (termen provenit din limba franceză însemnând Artă nouă) este un stil artistic manifestat plenar în artele vizuale, designul șiarchitectura de la începutul secolului 20, relativ sincron în majoritatea culturilor și țărilor europene, dar și în America de Nord, unde a fost adoptat cu precădere în Statele Unite ale Americii și Canada.

Art Nouveau poate fi, de asemenea, văzută ca un fel de mișcare artistică de tranziție, formând un preludiu a ceea ce urma să devină modernismul secolului 20.

Edificiul este pe două nivele într-o dispoziție asimetrică. Fațada spre Bulevardul Elisabeta are la parter patru ferestre-uși tripartite în arc turtit, deasupra cărora se desfășoară ca elemente decorative, ghirlande, bolțari, volute.

Cele patru deschideri ale etajului sunt orientate către balcoane pe console, decorate cu motive rococo. Feroneria este realizată cu meșteșug și repartizată generos.

Clădirea a fost sediul Băncii Cerealiștilor, iar în prezent adăpostește reședința arhiepiscopală.