Denumirea latină Ulmetum înseamnă în limba română „pădure de ulmi”. Ruinele castrului Ulmetum au fost scoase la lumină de Vasile Pârvan, începând cu prima sa campanie de săpături arheologice, din 1911, și cuprind inscripții și statui din epoca decadenței romane. Arheologii din Constanța au stabilit că, la sfârșitul secolului IV, cetatea Ulmetum a găzduit sute de federați goți, care primiseră dreptul de a se stabili în această zonă. Cu ocazia săpăturilor, în centrul fortificației a fost decoperit mormântul unui nobil germanic, ceea ce contrazice ipoteza că necropolele ar fi fost amplasate numai în afara localităților.
Dispusă în marginea de nord-vest a localităţii Pantelimonu de Sus, cetatea a fost construită la sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul secolului al V-lea, probabil sub Teodosius cel Mare.
Ea cuprinde între zidurile sale numeroase clădiri cu un număr variat de încăperi, aşa cum sunt cazărmile militare, o basilică şi, probabil, un comandament militar. Cu unele sincope, a dăinuit până la sfârşitul secolului al VI-lea şi începutul secolului al VII-lea, la finalul epocii romano-bizantine.
Este o fortificaţie integrată la categoria mică sau medie, care a devenit treptat o aşezare fortificată şi care, în secolul al V-lea p.Chr., a fost atacată şi aproape distrusă de valuri hunice succesive.
Istoricii constănțeni au descoperit că după cele trei valuri hunice din perioada 420 -450 Ulmetum a intrat în declin, având în următorul secol o istorie zbuciumată. Astfel, au mai fost găsite urme firave de locuire, apoi, la finele sec. al VI-lea fortificația a fost abandonată. Iustinian (525-565) a ordonat la un moment refacerea cetății, iar militarii bizantini au prins și pedepsit bandele de hoți care făceau ravagii în zona cetății.
Printre unităţile militare cantonate de-a lungul timpului, pot fi amintiţi Cuneus equitum scutariorum şi Paedatura lanciarium iuniorum. Planul aşezării are forma unui triunghi dreptunghic, cu ipotenuza curbată. Pe colţuri fortificaţia este prevăzută cu trei turnuri rotunde. De asemenea, are două porţi flancate de câte două turnuri cu latura frontală semicirculară, în forma literei U. Pe latura de sud-est se află patru turnuri dreptunghiulare, la care se mai adaugă încă câte două turnuri de aceeaşi formă, câte unul pe cele două laturi ale cetăţii. După unele păreri, meşterii care au lucrat la ridicarea fortificaţiei ar fi provenit din spaţiul tracic, existând numeroase similitudini de plan cu alte centre din aceeaşi perioadă ridicate în Tracia.
Cercetarea arheologică sistematică în cetate continuă an de an. Importantele descoperiri făcute de echipa de arheologi la Ulmetum îndreptăţesc o mai bună punere în valoare şi popularizare a sitului. În vederea realizării acestui obiectiv sunt necesare curăţarea, restaurarea şi înălţarea incintei cetăţii şi restaurarea monumentelor din interior.
