Conform datelor deținute se credea că cetatea Giurgiu a fost ridicată în secolul XIV de către genovezi, la unul dintre principalele vaduri ale Dunării de Jos. Aserţiunea se baza pe supoziţia că numele ar fi fost un derivat de la San Giorgio, patron al Genovei (A. T. Laurian,Istriana…, p. 67; B. P. Hasdeu, San Giorgio si Calafato, în „Columna lui Traian”, I ,nr. 57, 1870; N. Bălcescu, Istoria românilor supt Mihai Voda Viteazul, în „Opere”, vol. II, Bucuresti, 1953, p. 122; C. Bolliac, Memoires pour servir a l’histoire de la Roumanie (Provinces Danubiennes), Paris, 1856, p. 23.). S-a stabilit ulterior că afirmaţia era nefondata, iar N. A. Constantinescu (N. A. Constantinescu, Cetatea Giurgiu – originile si trecutul ei, extras din AAR, seria II, tom XXXVIII « Memoriile sectiunii istorice », Bucureşti, 1916.) a propus derivarea numelui de la „un întemeietor de sat cu numele deJurj, Giurge sau Giurgiu” (ibidem, p.486 şi urm.).
Potrivit istoricilor, prima mențiune sigură a cetății Giurgiu este în documentul Codex Latinus Parisinus de la începutul secolului al XV-lea, când aceasta apare sub forma de Zorio, însemnând ‘loc pustiu’. Aceasta a sugerat specialiștilor că cetatea fusese distrusă în timpul campaniei otomane din 1394 împotriva lui Mircea cel Bătrân.
În 1420 a fost cucerită de Imperiul Otoman care deținea astfel controlul traficului pe Dunăre.
Prin existența Cetății lui Mircea cel Bătrân, orașul fortificat de la Dunăre a fost de multe ori atacat pentru importanța strategică la Dunăre, Giurgiu fiind un cap de pod în drumul spre capitala țării. Mihai Viteazu a reușit, prin marea victorie de la Giurgiu, din 1595, să păstreze pentru câțiva ani cetatea, dar după numai doi ani, turcii au revenit, au refăcut și au mărit cetatea, astfel încât, după alți doi an de la recucerire, în 1599, puteau încăpea aici aproximativ zece mii de oameni față de trei sute cât era capacitatea acesteia la jumătatea secolului al XV-lea.
Mihnea al III-lea este ultimul voievod român care încearcă recucerirea cetății în septembrie 1659, dar, după o lună de asediu, află de înfrângerea aliaților săi și se retrage în interiorul țării. Cetatea lui Mircea cel Bătrân își păstrează importanța la aproape patru sute de ani de când a fost construită, astfel încât, în timpul luptelor ruso-otomane, (1768-1774) are rolul de bastion de apărare.
Cetatea a fost cucerită de ruși dar prin înțelegere a revenit tot turcilor, care au fortificat orașul, iar în cetate au depozitat muniții.
În toate războaiele ruso-austro-otomane, cetatea a fost asediată. Giurgiu a fost retrocedat Țării Românești în 1829, dar turcii, înainte de retragere, au distrus complet zidurile și fortificațiile.
