Aici s-a născut în 1879 Gala Galaction, scriitor, preot ortodox, profesor de teologie la universităţile din Cernăuţi şi Bucureşti şi traducătorul celei mai apreciate versiuni a Bibliei în limba română.
Micul edificiu a fost ridicat cu ajutorul contribuţiei locuitorilor din comuna Dideşti, în anul 1978. Casa are trei încăperi în care este organizată expoziţia. Aceasta prezintă obiecte, documente şi fotografii privind viaţa şi activitatea lui Gala Galaction. Mare scriitor, nuvelele şi romanele lui au o puternică încărcătură dramatică, dominate de conflictul între impulsurile naturale şi preceptele moralei creştine.
Gala Galaction era pseudonimul lui Grigore Pișculescu. El s-a născut pe 16 aprilie 1879 în judeţul Teleorman, în familia unui țăran care era căsătorit cu fiica unui preot. A urmat şi el această cale şi în 1922 a fost hirotonisitm iar în 1926 devine profesor la Universitatea din Chișinău. În toată perioada interbelică, pe lângă profesorat, el s-a dedicat activităţii publicistice, având sprijinul lui Tudor Arghezi şi editează revistele „Cronica” şi „Spicul” din perioada 1915-1918. Apoi a scris şi publicat nuvele, romane, note de călătorie, articole în principalele ziare și reviste ale timpului, precum și un jurnal care a fost restituit și publicat postum.
Devine defensor ecleziastic pentru eparhiile Râmnicului și Argeșului (1909-1922), preot (1922) și misionar al Arhiepiscopiei Bucureștilor (1922-1926), profesor titular la catedra de Introducere și Exegeza Noului Testament de la Facultatea de Teologie din Chișinău (1926-1941), decanul acesteia (1928-1930), profesor de Exegeza Vechiului Testament la Facultatea de Teologie din București (1941-1947), membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor (din 1954). A publicat studii despre Noul Testament, articole, meditații, conferințe şi predici, iar între 1928-1934 a făcut, împreună cu pr. prof. Vasile Radu, o nouă traducere a Bibliei în limba română. A călătorit în Israel, în Ungaria, Italia, Grecia, Egipt. În 1947 a fost ales vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România, deputat în Marea Adunare Națională și primește Ordinul Muncii, clasa întâi, în 1954. După o congestie cerebrală, a fost imobilizat la pat timp de doi ani, murind pe 8 martie 1961, la Bucureşti.
De-a lungul vieţii sale, a obţinut numeroase premii şi distincţii, unele de o importanţă majoră: Premiul Academiei Române (1915), Premiul Societății Scriitorilor Români (1933), Medalia „Meritul Cultural” clasa a II-a (1934), Premiul Național Literar (1935), Premiul Național pentru proză (1942) sau Medalia „Meritul Cultural” în grad de comandor (1947).
Primăria orașului din Ierusalim a numit o piațetă în amintirea sa, ca semn de apreciere a contribuției sale la promovarea înțelegerii între creștini și evrei, inclusiv în timpurile când omenirea a fost pusă greu la încercare.
