Mănăstirea Sf Gheorghe a fost înființată în anul 2006, când, la putin timp dupa instalarea în scaunul vlădicesc de la Giurgiu, iubitor de viata monahală, Preasfințitul Părinte Dr. Ambrozie, Episcopul Giurgiului a hotărât întemeierea unei chinovii de maici, singura din eparhie, zidirea ei făcându-se cu eforturile sustinute ale clericilor din Episcopia Giurgiului.
Sfințirea Mănăstirii a fost oficiată în data de 22 aprilie, anul 2007, în Duminica Mironositelor, de către Preasfintitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului și Înaltpreasfințitul Părinte Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei, înconjurati de un numeros sobor de preoți și diaconi, precum și de un număr mare de credincioși.
Deși aflată în afara zonei Maramureșului, în Mănăstirea Sfântul Gheorghe de la Giurgiu, rânduiala slujbelor se săvârșește într-o biserică de lemn executată cu mare măiestrie de meșteri din Bârsana Tării Maramureșului.
Pictura interioară este realizată în stil neo-bizantin si zugrăveste importantele evenimente din istoria mântuirii neamului omenesc, icoane vechi de peste 200 de ani înfațișând scene biblice petrecute cu 2000 de ani în urmă, alcătuiesc catapeteasma care desparte altarul de naos.
Hramul mănăstirii este Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, considerat protector al orașului.
Sfântul Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia, din părinți creștini. A trăit în vremea împăratului Dioclețian (sec. al IV-lea). Datorită vitejiei și victoriilor sale, ajunge conducător de armată.
În anul 303, împăratul Dioclețian va începe lupta împotriva creștinilor. Au fost dărâmate lăcașuri de cult, interzise adunările creștinilor, arse cărțile sfinte, iar cei ce refuzau să aducă jertfa zeilor erau uciși. În fața acestei situații, Sfântul Gheorghe nu se ferește să-și mărturisească credința în Hristos, motiv pentru care va fi întemnițat. Va fi supus la diverse chinuri: loviri cu sulița, tras pe roată, îngropat în var, lespezi de piatră puse pe piept, etc, dar nicio tortură nu l-a făcut să renunțe la credința sa.
Cei prezenți la aceste suferințe, uimiți de faptul că Sfântul Gheorghe a rămas nevătămat și că a înviat un mort, au renunțat la credința păgână și au primit credința în Hristos. Minunea învierii celui decedat, a convins-o și pe împărăteasa Alexandra, soția lui Dioclețian, să îmbrățișeze creștinismul.
Sfântul Gheorghe a fost ispitit cu onoruri pentru a jerfi zeilor, dar aceste încercări au fost zadarnice. Pentru că nu a lepădat credința în Hristos, Sfântul Gheorghe este condamnat la moarte prin decapitare, în ziua de 23 aprilie 304, rămânând de atunci zi de prăznuire.
