În 1933, în incinta cimitirului miliar, în cinstea eroilor din Regimentul 2 Roşiori s-a ridicat un monument comemorativ reprezentat de o statuie de bronz care înfăţişează un vultur cu aripile întinse. Pe cele câteva sute de cruci albe din militari se pot citi şi acum numele eroilor precum ”Ofiţer Florea” sau ”Ofiţer Mitrică”, care şi-au dat viaţa pentru apărarea patriei.
Localitatea Prunaru a fost locul de desfășurare a celei mai eroice lupte dată de oastea română în Primul Război Mondial. Șarja de la Prunaru sau șarja de cavalerie a avut loc pe data de 28 noiembrie 1916 și a fost o operațiune componentă a ” Bătăliei pentru București”, așa cum este consemnată de istorici.
Puterile Centrale urmăreau blocarea armatei române între Dunăre și Carpați, cucerirea Bucureștiului și scoaterea României din război. Prunaru a fost zona în care forțele dușmane aliate au înconjurat oastea română. Potrivit istoricilor, infanteria germană și turcă avansase pe direcția Zimnicea- Drăgănești Vlașca-București, iar infanteria bulgară pe direcția Zimnicea-Giurgiu, ocupând orașul Giurgiu. Divizia 18 infanterie română a încercat să țină piept dușmanilor de-alungul văii râului Teleorman. Nemții au ocupat satul Prunaru în după amiaza zilei de 27 noiembrie și amenințau cu încercuirea diviziei române, singura care le mai stătea în calea cuceririi Bucureștiului.
Pentru a evita încercuirea, comandantul Diviziei 18 Infanterie, generalul Alexandru Refendaru a decis atacarea dușmanilor în zona Dragănești-Vlașca cu Brigada 43 mixtă și Regimentul 2 Roșiori. În zorii zilei de 28 noiembrie s-au purtat lupte crâncene la marginea localității Prunaru, în urma cărora Brigada 43 a fost învăluită de dușmani.Soarta oștenilor români blocați de nemți a ajuns astfel la mâna celor 300 de membrii ai
Regimentului 2 Roșiori care au fost nevoiți să intre într-o misiune sinucigașă pentru a deschide drumul de retragere al diviziei care urma să apere Bucureștiul.
Odată primit ordinul de atac, cei 300 de cavaleri din Regimentul 2 Roșiori s-au năpustit asupra dușmanilor într-o scena de luptă cruntă. În fața nemților înarmați cu miraliere și poziționați strategic în sat, ostașii eroi au folosit pe post de scut caii răpuși de gloanțe. Istoricii consemnează faptul că satul, transformat în câmp de luptă, a fost împânzit cu sute de cadavre.
