Situat în inima podgoriei Murfatlar, a fost înființat în anul 1970, sub patronajul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanța.

În cadrul muzeului există zeci de exponate de remarcabilă valoare ce atestă practicarea viticulturii pe teritoriul dobrogean de peste 2000 de ani.
Poposind pe vremea când strugurii erau zdrobiți cu picioarele în linuri de piatră pentru obținerea licorii, ne aducem aminte de robustețea dacilor care beau vinul neamestecat cu apă.

În locul cupelor de argint sau aur, dacii obișnuiau să servească vinul din vase din lemn, din cornuri mari de cerb sau de bou, care treceau din mână în mână.

Unii istorici cred că plantarea viţei de vie în zonă e anterioară celei a primelor cereale, iar referinţe istorice la vinul proto-dacilor şi dacilor au făcut şi Strabo şi Diodor din Sicilia.

Importanţa zonei viticole traco-dace o dovedeşte şi localizarea zeului Dionysos (Bachus la romani) în Tracia. De altfel, proto-dacii avea un zeu asemănător – Sabazios – care ar fi putut fi preluat de greci şi personificat în Dionysos.

Viţa cultivată în regiune era din soiul Vitis Silvestris, primul „domesticit”  tocmai la începutul neozoicului şi se bea neamestecat cu apă, după moda scitică, cel puţin aşa scrie legendarul Homer, care susţine că războinicii greci au găsit vinul în Tracia.

Poetul Ovidiu – exilat de Augustus la Tomis, actualul oraş Constanţa – scrie că geţii ştiau să producă şi un fel de coniac, concentrând vinul prin îngheţare.

Din istoria cunoscută a viticulturii zonei este măsura regelui dac Burebista (82 Î.Chr. – 44 Î.Chr.) de a defrişa viile. Poate că dacii erau beţivi, poate că a vrut să diminueze tentaţia vecinilor de a ataca continuu Dacia, renumită pentru vinul ei.

Oricum măsura lui Burebista a fost doar o mică piedică în dezvoltarea viticulturii, la cucerirea Daciei de către Traian în urma celor două războaie, producţia vinurilor dacice era în plină expansiune.

Romanii au bătut apoi monedă şi la propriu cu vinul din Dacia, moneda Dacia Felix lansată în vremea lui Traian, cât şi o altă emisiune din perioada împăratului Decius (cu puţin înainte de abandonarea provinciei de romani) ilustrau Dacia sub forma unei femei care purta în braţe doi copii, unul ţinând un ciorchine de struguri, iar celălalt spice de grâu.

După retragerea aureliană (271-275 D.Chr.) Dacia a devenit terenul de joacă al mai tuturor popoarelor migratoare care pătrundeau în Europa, şi e de crezut că plantarea viţei de vie a suferit, deşi nu a dispărut.

Există date despre consumul vinurilor moldoveneşti la Constantinopol, Varşovia sau Viena, în vreme ce producţia din Ţara Românească se exporta în Egipt şi Imperiul Otoman (care nu cucerise încă Constantinopolul).