Registrul Comerțului Slatina își desfășoară activitatea în cadrul unei clădiri recunoscute ca fiind monument istoric, construită în anul 1896.
Cercetările arheologice au demonstrat existenţa unei aşezări umane pe vechea vatră a oraşului Slatina, aparţinând culturii de prund. Relevante sunt rezultatele cercetărilor mai recente constând în resturi ceramice din cultura Vădastra şi Coţofeni. Totodată, zona a fost locuită şi de triburile geto-dacice din ramura acilor, având rezidenţa la Acidava, pe malul drept al Oltului, pe Limesul Alutan. Pe raza municipiului Slatina s-au descoperit unelte agricole din fier, ceramică romană de lux (terra sigillata) şi comună, tezaure monetare.
Două aşezări romane au fost identificate la Slatina, în punctul Strehareţi şi în cartierul Cireaşov. Atestarea materială a locuirii acestui areal este mai slabă pentru secolele IV-VII p.Ch., însă pentru secolele VIII-XIII există dovezi de locuire, unele aparţinând Culturii Dridu şi Vădastra, iar altele purtând urmele migraţiilor pecenegilor, cumanilor şi tătarilor.
Slatina a fost pentru prima dată atestată documentar în epoca medievală, la 20 ianuarie 1368 printr-un act oficial: Vladislav I Vlaicu (1364-1377) acorda scutire de vamă la Slatina tuturor negustorilor braşoveni.
În iunie 1522, la Slatina, Radu de la Afumaţi îi învinge pe turcii otomani.
În timpul domniei lui Vlad Vintilă (1532-1535) este emis un act care menţionează cetatea de scaun Slatina. Mihai Viteazul ia măsuri pentru restaurarea mănăstirii Clocociov, de la Slatina, ca răsplată pentru serviciile aduse de populaţie în demersurile sale politice.
În epoca modernă, Slatina a trăit din plin Revoluţia de la 1821. Aici, Tudor s-a întâlnit cu căpetenia de haiduci Iancu Jianu. Momentul politic a imprimat în zonă stilul arhitectural Tudor .
Slătinenii s-au implicat activ în evenimentele politice care au urmat: Revoluţia de la 1848, Unirea Moldovei cu ţara Românească din 24 ianuarie 1859, Războiul de independenţă 1877, Răscoala ţărănească de la 1907, Unirea Principatelor din 1918, Primul şi Al Doilea Război Mondial.
Există păreri împărțite cu privire la proveniența numelui orașului. O primă variantă sugerează că numele Slatina este de origine slavă, derivând din cuvintele „slam” (pământ) și „tina” (sărat); astfel numele s-ar traduce prin „pământ sărat”, „sărătură”, „apă sărată”, care se referă la apa râului Olt. Această ipoteză pare să fie argumentată de toponimia slavă a unor zone din oraș și din împrejurimi, precum și a unor localități din apropiere (Obrocari – azi strada Tudor Vladimirescu, Dealul Grădiștea, Clocociov, Dobrotinet, Milcov, Brebeni, Sopot, Teslui etc.). Tot în favoarea acestei ipoteze vin consemnările istoricului A.D. Xenopol, care vorbește despre slavi ca populație migratoare.
O a doua ipoteză susține că numele orașului provine din limba latină arhaică: „Salaatina”, „Salatina”, „Slatina” – rezultând așadar că orașul Slatina poartă numele coloniei romane instalată cândva aici.
