Rezervația „Srebarna” este situată la 18 km vest de Silistra și la 1 km de malul Dunării. Lacul „Srebarna”, care ocupă o parte semnificativă a rezervației, este cu apă dulce. Adâncimea sa variază de la 1 la 3 metri, iar zona este de 2 -2.5 kmp. În sezonul cald, de multe ori se formează mlaștină. Este situată într-o depresiune carstică largă, înconjurată de est, la vest și la sud de dealurile golașe. Imediat lângă coasta de vest este satul cu același nume Srebarna.
Lacul este strâns legat de fluviul Dunărea și depinde în mare măsură de el. Este cea mai mică parte din bazinul cu suprafață de 402 km.p. Suprafața totală a zonei protejate este de 901.2 ha, și este inclusă și insula Dunăreană Devnya și curentul Dunării între coasta și insula.
Există mai multe legende despre originea numelui. Una dintre ele este că Khan Srebrun a fost ucis în acele locuri într-o luptă inegală cu pecenegii, în vremea lui Khan Asparuh. Cea de a doua legendă spune despre o barcă îngropată plină de argint pe malurile mlaștinii. Cea de a treia legendă care este cea mai credibilă, precizează că numele vine de la imaginea magică văzută noaptea, sub o lună plină, atunci când luna este sus în cer. Atunci reflecția ei în apă creează iluzia de argint topit.
În trecut, zona a fost vizitată de Felix Kanitz, iar în anul 1880 un alt austriac a vizitat zona – Edward Hodek. El descrie impresiile sale în articolul „Casa păsărilor călătoare”.
Pagina cea mai neagră din istoria acestei zone frumoase o înregistrează Leo von Kalbermaten. El și poporul lui au sacrificat mii de stârci mici și mari. Moda de atunci cerea pentru femei pălării decorate cu pene de la aceste păsări. Un alt cercetător, care a vizitat Srebarna, este Otomar Reiser. El este autorul cărții „Materiale de Ornis bulgar”, al cărui volum de-al doilea este dedicat faunei bulgare.
Primul bulgar care s-a arătat interesat de acest loc, este Alexi Petrov, care a vizitat rezervația în anul 1911. El a fost fascinat de frumusețea păsărilor și a planificat o serie de expediții. El a revenit din nou, dar numai în anul 1940, fiindcă în perioada anilor 1913-1940 rezervația, împreună cu întreaga Dobrogea de Sud a fost în cadrul statului român. Apoi Alexi Petrov a preluat studiul coloniilor de păsări care fac cuib în rezervație.
Crearea unei singure rețele la nivel mondial de rezervații ale biosferei face parte din programul „Omul și Biosfera”, adoptat în anul 1970 de către UNESCO. În anul1975 Lacul „Srebarna” este supus Convenției Ramsar, iar din anul 1983 a fost declarat de UNESCO ca parte a Patrimoniului Mondial.
Lacul este unic, cu insulele sale plutitoare de stuf în libertate, care în mișcările sale modifică modelul format de petele de apă și de plante. Extrem de impresionantă este priveliștea lacului înghețat ca o oglindă în timpul iernii, care contrastează puternic cu stuful galben strălucitor.
Pentru iubitorii de natură, care doresc să experimenteze frumusețea extraordinară a rezervației, sunt disponibile mai multe trasee montane care trec de-a lungul granițelor zonelor protejate de pe dealurile înalte din est, sud și vest. Dacă veți merge mai departe, se vor dezvălui priveliști uimitoare. Dacă ați trece granița de est puteți ajunge la poarta de acces de sud. Puteți alege și drumul la vest din jurul zonei „Fântâna”, pentru a ajunge la malurile Dunării. Cea mai bună vedere către colonia de pelicani se deschide din partea de sus a „Kodzha deal”, care este situat la nord – vest de Srebarna.
În lac și în jurul lui există stuf și alte plante de apă. Stuful ocupă aproximativ 2/3 din suprafața rezervației. Aici putem găsi 139 de specii de plante, iar 11 dintre ele sunt rare sau amenințate cu dispariția din afară teritoriului Srebarna. A doua specie de plante de distribuție este papura cu foaie subțire ( Typhaangustifolia ), urmată de papura cu frunze late ( Typhalatifolia ). Salcia gri (Salixcinerea) și salcia roșie ( Salixpurpurea ) sunt, de asemenea, răspândite pe scară largă.
Cel mai mult găsim aici păsări, cu o mare diversitate. Unicitatea rezervației rezultă din faptul că acesta este situat pe traseul de migrație principală pentru păsările care migrează între Europa și Africa, numit VIA PONTIKA. Perla rezervației este colonia cuiburilor de pelican creț.
În rezervație pot fi observate 230 de specii de păsări (132 fac cuiburi, 98 cu iernare), dintre care 3 specii sunt amenințate la nivel global:
– Cormoran / Phalacrocoraxpygmeus /
– Pelicanul creț / Pelecanuscrispus /
– Rața roșie / Aythyanyroca /

În Bulgaria pelicanul creț și marea egretă fac cuib numai în Srebarna.