Sexaginta Prista se află în partea modernă de nord a orașului Ruse, mai sus de malul fluviului Dunărea. Cetatea a fost localizată la sfârșitul secolului al XIX-lea de Felix Cadiz, pe baza distanțelor dintre cetățile marcate pe hărțile cu rute romane.
Primele informații cu privire la cetate și ruinele acesteia le-am obținut la începutul secolului al XX-lea, de la fratele Škorpil. În cadrul construcțiilor și lucrărilor de excavare ale Clubului Militar, au fost înregistrate rămășițe ale cetății, însă cercetările arheologice au avut loc în perioada 1976-1978 și 2005-2006. Ca rezultat au fost descoperiți aproximativ 50de metri din peretele de nord-vest al cetății și turnul, șase clădiri, templul lui Apolo și Principia – sediul central al unității militare din Sexaginta Prista. S-a efectuat conservarea structurilor descoperite în anii 1976-1978, și în 2002 a fost deschisă expoziția descoperirii „Sexaginta Prista”. În anii trecuți de atunci, obiectivul a fost socializat și acum se află printre expozițiile vizitate ale muzeului.
Numele tradițional al cetății se traduce ca „Portul celor 60 de corăbii”. În urma analizei tuturor surselor accesibile s-a stabilit că, castelul și-a primit numele legat de evenimentele de la începutul secolului I, și anume, războaiele dacice ale imperatorului Domitian (85-89). Atunci, la fluviul Dunărea, la gurile râului Rusenski Lom, a fost transferată o legiune romană alcătuită din aproximativ 6000 de oameni. Exact 60 de corăbii de tip pristis au fost necesare pentru această acțiune.

În cinstea victoriei asupra dacilor, castelul și-a primit noul său nume. Probabil că până atunci, fortificația a purtat numele trac al râului Rusenski Lom. Primele surse epigrafice și scrise cunoscute până acum, ale Sexaginta Prista, sunt de la începutul secolului al II-lea. Până acum s-a presupus că, pe teritoriul castelului, a existat o așezare tracă nefortificată, din perioada secolului al III-lea î.e.n. până la sosirea romanilor. Ultimele studii dovedesc în mod incontestabil că dealul este locul în care tracii desfășurau ritualuri și practici religioase necunoscute nouă. Vestigiile acestei activități sunt sutele de gropi din care, până acum, au fost cercetate aproximativ 50. Complexul tracic de gropi datează din perioada secolului I î.e.n. – secolul I e.n. Locul era un important centru religios, iar poziția sa nu este departe de așezare (la aproximativ 500 m), care are funcții comerciale și politice importante. Această perioadă se află printre perioadele puțin cercetate arheologic în Bulgaria. În gropi au fost descoperite multe vase din ceramică, obiecte din bronz, monede, oase și alte descoperiri. O parte dintre vase au fost puse întregi. Unic este vasul zoomorf cu un bogat decor incizat și decorațiune lustruită, terminată cu un cap de vultur.
Printre materialele rămase, se evidențiază câteva (fibule și altele), care, de obicei, se întâlnesc în Europa de Vest. Cercetările din 2005/2006 dovedesc faptul că prima tabără militară romană (de la sfârșitul secolului I până la sfârșitul secolului a III-lea) nu se afla pe suprafața cercetată. Locul acesteia nu a fost descoperit până acum, însă este posibil să fie situat la gurile râului Rusenski Lom, mai departe de fortificația antică târzie. Vestigiile de pe culme, din perioada secolelor II-III sunt construiții civile, posibil o tabără aflată la marginea așezării, în special ca centru de cult. Au fost studiate vestigiile din mai multe clădiri. Unul dintre acestea este templul lui Apolo, în care au fost descoperite patru plăci votive întregi și fragmente depuse, aparținând Călărețului trac și lui Apolo, ceramică, monede și alte descoperiri. În același loc a fost descoperit și altarul lui Apolo cu o inscripție. Interesant este planul templului descoperit. Acesta este orientat nord-est – sud-vest și, conform planului, seamănă cu un templu creștin. Cele mai apropiate paralele cu astfel de temple păgâne există în satul Ruchey, Krumovgrad; în Benwel, Anglia, și Porolissum în Dacia (România). Templul descoperit este dovadă a împrumutului creștinilor a planurilor de construcție ale templelor păgâne.

Plăcile votive ale Călărețului Tracic și Apolo au fost descoperite în exedra templului, așezate în gropi. Clădirea își încetează funcțiile la sfârșitul secolului III și peste aceasta este construită una dintre cele mai importante clădiri din tabăra de război romană – Principia. În această perioadă (sfârșitul secolului al III-lea – începutul secolului al IV-lea) a fost construit castelul din antichitatea târzie, căruia îi aparțin clădirile descoperite în 1976-1978, peretele de fortificație de nord-vest și turnul. La începutul secolului al IV-lea, în perioada împăratului Constantin cel Mare, a fost construită și Principia castelului Sexaginta Prista. Aceasta este o clădire mare, din păcate, distrusă parțial de construcții anterioare. Cu toate acestea, cronologia acesteia a fost stabilită – de la început, până în anii 80 ai secolului al IV-lea. Clădirea încetează să funcționeze ca Principia la revoltele provocate de goți la sfârșitul secolului al IV-lea. După aceea, a fost reutilizată până în primele decenii ale secolului al V-lea. Descoperirile din această perioadă sunt mai puține – în principal monede și fragmente de ceramică. Dintre monedele descoperite în anii 2005/2006, aproximativ 100 sunt din secolul al IV-lea.
Următoarele niveluri cronologice au fost distruse de un terasament mai târziu și o nivelare din secolele al XIX-lea – al XX-lea. Despre acestea am aflat din săpăturile la niveluri cronologice anterioare. A fost demonstrată ocuparea în antichitatea târzie (secolele V-VI) și în Primul Stat Bulgar (secolele X-XI), conform monedelor și ceramicii fragmentate. A fost revizuită afirmația cu privire la existența cetății din Al Doilea Stat Bulgar aici. Descoperirea unui mormânt creștin cu oase și de la alți indivizi, a permis să presupunem ipotetic că, în perioada secolelor al XII-lea – al XV-lea aici a fost una dintre necropolele zonei Ruse. Următoarele urme de habitat sunt de la sfârșitul secolului al XIX-lea – de atunci sunt vestigiile câtorva case, nouă fose septice și un tunel. Este posibil ca acesta să conducă la arsenalul fortificației otomane, Kark Djaim. La ultimul nivel se află vestigii din epoca modernă (secolul XX).

Orar: în fiecare zi, între 9.00 – 17.30

Taxe de intrare: pentru străini și studenți – 1,00 lv., pentru vizitatori individuali – 4,00 lv., pentru grupuri organizate (peste 5 oameni) – 3,00 lv., prezentare în limba bulgară – 4,00 lv.