Turnul cu ceas din „Dobrich-ul vechi” este unul dintre simbolurile orasului. Primele informații cu privire la turnul cu ceas sunt din anul 1762. În anul 1965 turnul cu ceas vechi este dat în jos. Turnul actual a fost restaurat dupa desene vechi, amintiri și imagini. Turnul cu ceas de azi are o înălțime de 21 de metri. Mecanismul ceasului este făcut de mesterul fierar Iliya Kovachev din Gabrovo și este realizat în conformitate cu schema ceasurilor vechi renascentiste din Elena, Dryanovo și Tryavna. Mecanismul are o greutate de 250 kg. Este actionat de două greutăți, care reprezintă bolovani de diferite greutati. Ceasul este reglat manual. Turnul are un clopot care cântărește 320 kg și este turnat în atelierul de clopotele la Sf. Sinod din Sofia. Primul lui zvon răsună pe 28 iunie 1985.
Primele informații cu privire la turnul cu ceas aparțin profesorului sloven Joseph Ruggiero Boskovic (om de știință din Dubrovnik), care în anul 1762 a călătorit pe traseul Istanbul – Aitos – Karnobat – Provadia – Noi Pazar – Dobrich – Harsovo – Galati si in asa fel a vizitat Hadzhioglu Pazardzhik. Un secol mai târziu, într-un document otoman vechi s-a raportat că ceasul orasenesc a fost construit cu fonduri de la populația locală. Constructia sa este din pietre cioplite, iar din punct de vedere arhitectural turnul are forma unui pentagon, care se termină cu un pridvor acoperit și un acoperiș conic, „similar cu minaretul.” In anul1872, Felix Kanitz – arheolog austro-ungar, etnograf și geograf de origine evreiască găsește turnul cu ceas în ruine. La doar câțiva ani mai târziu, acesta incepe sa functioneze din nou, meritul de data aceasta ii revine lui Arif Hikmet Bey, care a donat două magazine cu o chirie anuala de 35 de bani pentru restaurarea și întreținerea acestuia.
După eliberarea Dobrici-ului de sub dominația otomană, ingrijirea turnului cu ceas este preluata de Consiliului Orasenesc. La sfârșitul secolului, turnul este adaptat pentru un post de observatie antifoc. Atunci, inauntru turnului este facuta si o camera mica pentru cel de serviciu, care dadea semnal cu lanternă in caz de foc.
În timpul dominatiei romane 1919-1940, turnul cu ceas se schimbă din nou. Atunci acoperișul conic al clopotnitei este înlocuit cu un acoperiș sub forma unei ciuperci.
În anul 1965 vechiul turn cu ceas este dat in jos. Turnul curent este recuperat dupa desene, amintiri și imagini, care sunt stocate în Muzeul de Istorie – Dobrich. A fost construit de mesterul Dyanko Petkov din satul Kladnitsa, Pernik și meșteșugari locali din satul Bălgarevo. Proiectantul sau este arhitectul Vitleem Chalakov.
