Turnul de apă de la Murfatlar este o construcţie destinată special pentru redistribuirea apei potabile locuitorilor oraşului, fiind un punct de atracţie pentru turişti. Turnul a fost construit la începutul secolului al XIX-lea.
Cu ocazia unor lucrări la cariera de cretă din dealul Tibișir în anul 1957 s-au descoperit săpate în stâncă bisericuțe rupestre, galerii cu lăcașuri pentru morminte, locuințe construite din blocuri de cretă. Arheologii au stabilit că este un ansamblu rupestru, o străveche așezare omenească.
Această descoperire arheologică atestă existența localității Murfatlar înainte de anul 992 d.Hr. Prin amplasamentul ei, localitatea era la acea epocă în drumul popoarelor migratoare. Date certe asupra istoricului localității apar în documentele existente după anul 1800, când se aflau aici stabiliți mocanii și cojanii, urmași ai ciobanilor dinaintea lor.
Denumirea de Murfatlar vine de la cuvântul tătăresc Murfat, adică urmașii lui Murfat. Așezarea dobrogeană a fost populată după anul 1855 de către o garnizoană turcească, și apoi de către tătarii aduși din Crimeea, având la început o geamie și câteva case. Denumirea se păstrează până în anul 1921 când, printr-un proiect de lege, s-a schimbat denumirea mai multor localități din Dobrogea, iar Murfatlar a dobândit-o pe cea de Basarbi, până în 1965 când revine la vechiul nume. Conform unei anecdote, însuși Nicolae Ceaușescu ar fi ordonat schimbarea denumirii, pentru că pronunțarea numelui vechi îi prilejuia dificultăți. În anul 1975, s-a numit din nou Basarabi. În anul 2007, autoritățile locale au solicitat revenirea la numele de Murfatlar.
Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Murfatlar se ridică la 10.216 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 10.857 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (84,3%). Principalele minorități sunt cele de tătari (5,5%) și romi (2,49%). Pentru 6,57% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (83,32%), dar există și minorități de musulmani (6,65%) și penticostali (2,19%). Pentru 6,59% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.
În anul 1930 localitatea număra 1.502 locuitori, dintre care 936 români, 268 turci, 96 tătari, 59 germani, 44 țigani, 27 armeni, 24 greci ș.a. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 1.047 ortodocși, 371 mahomedani, 47 luterani, 19 armeano-gregorieni, 13 romano-catolici ș.a. În sat au locuit și germani dobrogeni, de religie evanghelică.
