Edificiul Roman cu Mozaic este situat în imediata vecinătate a Muzeului de Istorie Naționala și Arheologie și a fost descoperit în anul 1959, în timpul unor lucrări edilitare desfășurate în Piața Ovidiu. Cercetările ulterioare descoperirii atestă că monumentul a fost construit în secolul al IV-lea și extins treptat până în jurul secolului al VI-lea, atunci când a încetat să mai funcționeze. În vremurile sale de glorie edificiul reprezenta cea mai mare construcție de acest gen din întregul Imperiu Roman și servea ca punct de legătură între port și orașul antic, fiind locul în care se desfășurau activitățile de comerț și depozitare a mărfurilor. La origini, construcția se întindea pe trei din cele patru terase ale falezei portului. Prima terasă era situată la nivelul actual al Pieței Ovidiu și făcea legătură cu una din piețele publice ale orașului antic. Câteva magazii și impresionanta sală cu pavimentul de mozaic ocupau următoarea terasă a edificiului. Sala cu mozaic reprezenta locul efectiv de întâlnire al negustorilor și oficialităților vremii. Ultima terasă era situată la nivelul cheiurilor portului antic și cuprindea încă o serie de magazii boltite, acoperite astăzi de calcare. Edificiul era prevăzut cu un sistem de scurgere a apelor pluviale, încă funcțional. Odată cu decăderea cetății Tomis, în sec. VI, edificiul nu a mai fost întreținut și s-a degradat. Cu toate acestea, fiind realizat din materiale de bună calitate, pardoseala de mozaic s-a conservat foarte bine. În prezent, din suprafața totală de 2000 de metri pătrați a pavimentului cu mozaic se mai păstrează doar o porțiune de aproximativ 850 de metri pătrați.
Terasa A reprezintă nivelul de locuire antic, iar terasa C constituie nivelul încăperilor-magazii (11 încăperi cu tavan boltit). La același nivel, în continuarea edificiului, se află o serie de încăperi care au servit drept ateliere. Terasa D reprezintă nivelul altor magazii pentru depozitarea mărfurilor, aflate chiar în fața cheiurilor portului antic. Se află în prezent sub nivelul mării. Legătura între terase se făcea printr-o scară cu trepte largi și înalte din calcar.
Podeaua încăperii este de o frumusețe unică și este formată din două părți distincte: un chenar care înconjoară sala și care cuprinde motive geometrice și vegetale și mozaicul propriu-zis, alcătuit din pietricele de diferite culori: alb, roșu, negru, verde, galben.
Amenajările muzeistice adăpostesc colecții de mărfuri găsite în magaziile edificiului: ancore, lingouri, greutăți, amfore cu vopsele și rășini, statuete, colecții de opaițe, placaje de marmură, mozaic policrom, capete de pilastru.
În fostele magazii sunt expuse monumentele epigrafice descoperite în diferite centre din Dobrogea.
