Monumentul eroilor din Târgușor a fost ridicat în memoria celor care au luptat și și-au pierdut viața în luptele care au avut loc în perioada 1916-1918.
Bătălia de la Turtucaia
Bătălia de la Turtucaia s-a desfășurat între 1-6 septembrie 1916. Pe 2 septembrie, forțele bulgaro-germane aflate sub comanda generalului Mackensen au început să atace pozițiile Armatei României din zona fortificată Turtucaia. Capul de pod era apărat de trupele Diviziei 17 Infanterie sub conducerea generalului Constantin Teodorescu și formate preponderent din rezerviști. Din cauza modului defectuos de exercitare a actului de comandă de către conducerea militară superioară a armatei, după numai cinci zile de lupte, trupele bulgaro-germane ocupă Turtucaia.
Pierderile suferite de armata română au fost foarte mari: 160 ofițeri și circa 6.000 trupe și grade inferioare, morți și răniți, plus 480 de ofițeri și circa 28.000 de alți militari luați prizonieri. Din capul de pod de la Turtucaia au reușit să se salveze circa 2.000 de militari care au fost evacuați peste Dunăre de vasele Flotilei de Dunăre și alți circa 3.500 care s-au retras în debandadă spre Silistra.
Bătălia de Topraisar
La 6/19 octombrie 1916 mareşalul August von Mackensen declanşează ofensiva pe întregul front –Rasova, balta Baciului, Pietreni(Cocargea) Cobadin, Topraisar, Tuzla (Tatlageac) – lung de 70 de kilometri.
Lovitura principală va fi dată în sectorul Topraisar, de Divizia 217 Infanterie şi Brigada Bode. Pe direcţia loviturii principale fusese concentrată toată artileria grea germană şi două regimente de artielrie grea bulgare.
Poziţia română , fusese amenajată încă din timp de pace în câmp deschis dintre Topraisar şi Amzacea, fiind realizată după toate regulile războiului. Prima linie era constituită din tranşee pentru trăgători şi adăposturi individuale pentru observatori. La spatele ei era linia de reţele de sârmă ghimpată, aşezată pe patru rânduri. Cam la 150 m în urma ei era linia principală de rezistenţă formată din şiruri sinuoase de tranşee, săpate adânc pentru trăgători în picioare, legate între ele cu lungi coridoare subterane. În centrul poziţiei se aflau militarii din Brigada 17 Infanterie, comandată de colonelul Stan Poetaş.
În zilele de 6/ 19 şi 7/ 20 octombrie 1916 germanii nu au putut cuceri localitatea Topraisar, fiind siliţi să se îngroape la rândul lor în tranşee, poziţiile lor cele mai înaintate fiind la circa 300 m de liniile noastre.
Bătălia de la Mărăști
În mai 1917, armata română a atacat alături de aliații ruși pentru a sprijini Ofensivea Kerenski. După ce au reușit să rupă frontul austro-ungar la Mărăști, avansarea trupelor ruso-române a trebuit să fie oprită datorită eșecului dezastruos al Ofensivei Kerenski. Forțele lui Makensen au contraatacat, dar au fost învinse la Mărășești.
Între timp, tehnicienii germani au reușit să repună în funcțiune sondele din câmpurile petroliere din jurul Ploieștiului, iar până la sfârșitul războiului au extras peste un milion de tone de țiței. De asemenea, germanii au rechiziționat două milioane de tone de cereale de la țăranii români.
Bătălia de la Mărășești
Armata română a pierdut 610 ofițeri și 26.800 de soldați, iar cea germană 60-65000 de oameni.