Curtea din Frunzănești este rezultatul a două etape de construire: în prima, care se situează probabil în anii 1714-1715, când Radu III Dudescu începe edificarea bisericii, dar odată realizată zidirea propriu-zisă, lucrările se opresc pentru ca la puțin timp după mazilirea lui Ștefan Cantacuzino, la 28 aprilie 1716, Radu Dudescu a fost ridicat și trimis împreună cu Mihai – spătarul Cantacuzino, la Adrianopol, unde cei doi boieri au fost sugrumați din ordinul marelui vizir în ziua de 9 iunie 1716. Averile Cantacuzinilor și ale Dudeștilor au fost vândute la mezat sau trecute în seama domniei, iar familia Dudescu a trecut în Ardeal. Curând, spun istoricii, după pacea de la Passarowitz din 1718, Dudeștii își recapătă averile, prin bunăvoința domnitorului Nicolae Mavrocordat, care îl și cununa în 1722 pe Constantin Dudescu cu Maria, fiica lui Antioh Voda Cantemir. Cariera onorurilor îi este acum deschisă acestuia – în perioada 1730-1763 a fost aproape permanent în divanul țării – și odată cu ea posibilitatea de a relua și de încheia în mod strălucit lucrările începute de tatăl său. A doua etapă care este consemnată și de pisania originală, aflată în pridvor deasupra ușii de la intrarea în pronaos, care se încheie în anul 1732. La sfârșitul secolului XIX, proprietatea Dudeștilor a ajuns la Nicolae Amira care a locuit efectiv aici și a reparat biserica în anul 1889, aşa cum arată inscripţia săpată în piatră, aflată deasupra pisaniei originale: Restaurată în gloria Domnului la anul 1889 de noi soţii Nicolae şi Cleopatra Amira, proprietarii moşiei Frunzinesci.
Stilul este specific epocii respective în care arhitectura bisericească din Ţara Românească ajunge la concretizarea unor scheme plastice superioare, bine închegate atât în compoziţia decorativă cât şi în concepţia structurii spaţiale. El este exemplificat prin următoarele caracteristici: plan trilobat, pridvor deschis, turn clopotniţă peste pronaos, decorarea faţadelor cu arcaturi de ciubuce dispuse pe două regi stre . Acestea sunt datele originale, azi acoperişul fiind fără turle datorită faptului că au fost începute lucrări de consolidare în anul 2000, lucrări care au început şi s-au terminat repede, neexistând o finalitate a lor.
Acoperirea spaţiului este realizată de bolţi în formă de calotă sferică , susţinute de arcuri şi pandantivi în pridvor, pronaos şi naos. Absidele sunt acoperite cu semicalote sferice , iar prelungirile naosului cu bolţi cilindrice. Decoraţia exterioară constă din îmbrăcămintea de profilaturi a arcaturilor şi panourilor, ce dau vibraţie planurilor mari ale faţadei. Împărţită în două printr-un brâu viguros de profilaţie simplă semicirculară, faţada primeşte în registrul superior o suită de arcaturi din ciubuce rotunde, desenate după o tramă riguros ordonată, cărora le corespund în registrul inferior panouri d reptunghiulare de aceeaşi profilaţie, în care îşi găsesc loc ferestrele. În partea inferioară, o profilatură scoate mult în afara planului faţadei un soclu puternic , iar sub streaşină compoziţia se termină de asemenea cu o cornişă puternic profilată.
Goluri le ferestrelor sunt încadrate de chenare de piatră, sculptate într-o profilatură de inspiraţie gotică, suprapusă de o cornişă decorată cu elemente florale în stil brâncovenesc. Un element decorativ deosebit de preţios îl constituie portalul intrării , sculptat în piatră, compus din doi pilaştri ce susţin o stemă cu figuri heraldice, peste care este aşezată pisania, toată compoziţia fiind încununată de o bogată cornişă sculptată în motive vegetale îmbinate cu măiestrie.
