La începutul secolului al XX-lea, numărul armenilor din orașul Ruse a crescut semnificativ, ca urmare a faptului că, la locuitorii zonei s-au alăturat mulți refugiați, exilați de pe pământurile fostei Armenii de vest de către proaspăta guvernare turcă, care a comis primul genocid al secolului – Genocidul poporului armean. Viața comunității, încă de atunci era concentrată în jurul unui cartier general, numit până în zilele noastre „mahalaua armenească”, în granițele căreia se află și Biserica Ortodoxă Apostolică Armeană. Construită încă din îndepărtatul an 1610, aceasta este cea mai veche biserică armeană din Bulgaria.
Inițial, aceasta a reprezentat o clădire modestă din lemn, iar partea din spate a curții sale este cimitirul armenesc, din care și până astăzi au rămas plăci de mormânt cu inscripții vechi. Mai târziu, hramul a fost lovit de un incendiu și, în 1832, acesta a fost restaurat în totalitate în forma în care s-a păstrat până astăzi. Deoarece hramul a fost construit în anii dominației turce, acesta a fost îngropat pe jumătate în pământ, conform legilor de atunci ale Imperiului Otoman. Prevăzător, au fost săpate trei tuneluri, care duc în afara granițelor orașului în eventualitatea unei invazii turce. Două dintre acestea au fost păstrate până astăzi.
Biserica Armeană din Ruse poartă numele „Surp Astvadzadzin” (Sfânta Născătoare). Aceasta este unică, cu cele 3 abside ale ridicăturii altarului central. Sfânta Tereza, aflată în mijloc, poartă numele hramului, iar pe cele două părți ale acesteia au fost construite încă două altare mici. În stânga, Sfântul Ștefan, iar în dreapta, Sfântul Grigorie Luminatorul. Conform canoanelor, biserica acestuia are depozit de alimente, în care se află și baptiserul – cristelnița de botez. În depozitul de alimente se mai află încă un altar mai mic, numit de armenii locali – „Mica Născătoare”. Conform mirenilor, aceasta are o putere miraculoasă extraordinară. În curtea bisericii se află și monumentul victimelor genocidului, în fața căruia, la 24 aprilie se face un serviciu memorial pentru victimele nevinovate din trecutul nu foarte îndepărtat.
Peste drum de Biserica Armeană, cu ani în urmă, s-a ridicat și școala armeană care a purtat numele „Surp Mesrob Mashtots” – creatorul alfabetului armean. Școala a fost închisă de guvernul comunist în anii totalitarismului.
Unul dintre cei mai mari donatori ai comunității a fost familia Kuyumdzhyan. Acesteia, minoritatea armeană din oraș îi datorează Casa de Cultură „Ervan”, care și până în ziua de astăzi, își strânge copiii cu diverse ocazii. Mulțumită proprietăților donate de familia Kuyumdzhyan, s-a menținut și hramul.
Astăzi, Biserica Armeană – declarată monument cultural, este tolerantă față de toate confesiunile și și-a deschis porțile pentru cine dorește să se apropie și să cunoască infinita sa puritate și frumusețe.
