Biserica Sfântul Gheorghe din Șoldanu a fost construită în anul 1934.

Șoldanu (în trecut, Negoești) este o comună formată din satele Negoești și Șoldanu (reședința).

La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul actual al comunei funcționa comuna Aprozi-Negoești, în plasa Negoești a județului Ilfov. Ea era formată din satele Aprozi, Frecați, Lacu Cocorului și Negoești, având în total 1235 de locuitori, ce trăiau în 281 de case și 12 bordeie.

În comună funcționau o moară cu aburi, două biserici (la Aprozi și Negoești) și o școală mixtă, iar principalii proprietari de pământuri erau generalul Manu, statul și Elena C. Cornescu. Anuarul Socec din 1925 consemnează această comună în plasa Budești a aceluiași județ, sub numele de Aprozi, având în compunere satele Aprozi, Negoești și Șoldanu.

În 1931, a apărut comuna actuală, denumită Negoești și formată din satele Negoești-Poșta și Șoldanu.

În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Oltenița din regiunea București, revenind la județul Ilfov în 1968, ea având atunci deja numele de Șoldanu, de la noua reședință. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Călărași.

În comuna Șoldanu se află mănăstirea Negoiești, monument istoric de arhitectură de interes național, datând din 1649. Ansamblul se află la marginea de est a satului Negoești, pe marginea DN4, și este alcătuit din biserica „Sfinții Mihail și Gavril” (1649), din ruinele unor chilii și din zindul de incintă (1777).

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Șoldanu se ridică la 3.565 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 3.533 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (68,89%), cu o minoritate de romi (25,13%). Pentru 5,89% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,41%). Pentru 5,89% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

Activitățile economice principale desfășurate în cadrul comunei vizează: agricultura, creșterea animalelor, tipografia, comerțul și prestările de servicii.

Suprafața comunei este de 4227 de hectare.