Casa Memorială Mihail Drumeș datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Scriitorul Mihail Drumeş, care s-a remarcat prin opere precum „Invitaţia la vals”, „Elevul Dima dintr-a şaptea” sau „Scrisoarea de Dragoste”, fiind unul dintre cei mai îndrăgiţi nuvelişti din perioada interbelică.
Fiul lui Vasilie Dimitrie (devenit Dumitrescu) și al Despinei (n. Gero). Familia sa, la origine aromână, se stabilește în Oltenia. Liceul l-a urmat la Caracal și Craiova, bacalaureatul l-a obținut în 1925. Urmează Facultatea de litere și filozofie a Universității din București, absolvită în 1928. O vreme activează ca profesor de liceu, va trece mai apoi în învățământul superior.
Mihail Drumeș debutează la revista Flamura în 1922, debut editorial cu volumul de nuvele și schițe Capcana în 1927. Între anii 1922 și 1924 Teatrul Național din Craiova îi înscrie în repertoriu piesa Rămășagul, dar nu vede lumina rampei. Este cronicar dramatic la ziarul Rampa din București pentru Teatrul Național din Craiova. În 1925 susține bacalaureatul la Colegiul Carol I din Craiova, unde a urmat ultimele două clase după ce întrerupsese studiile din cauza stagiului militar și a războiului. Între anii 1924 și 1928 este student la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din București.
În anul 1927 devine membru al Societății Scriitorilor Români, ulterior și al Societății Autorilor Dramatici. Autorul devine unul dintre cei mai citiți scriitori din perioada interbelică. În anul 1938 apare romanul Scrisoarea de dragoste în colecția Universul literar al ziarului Universul. 1940, piesa Năluca este publicată în colecția „Universul literar”, împreună cu volumul Trei comedii: Școala nevestelor, Calul de curse, Liniștea soțului – difuzate anterior și de Radio București. În 1941, O crimă pasională, care fusese interzisă din repertoriul Naționalului clujean în 1935, după a doua reprezentație, caz unic în perioada interbelică, vede lumina tiparului în aceeași colecție a „Universului literar”, cu o prezentare de Teodor Scarlat. În 1942, romanul Sfântul Părere, publicat În 1930, în foileton, în coloanele cotidianului „Dimineața” și imediat în Ed. Cartea românească, reapare cu titlul schimbat în Cazul Magheru, în Ed. Bucur Ciobanul și este recenzat pozitiv de „Viața românească:, „Gândirea”, „Rampa”. În 1946, romanul Elevul Dima dintr-a șaptea, frescă a adolescenței din literatura noastră, alături de Medelenii lui Ionel Teodoreanu, îl aduce pe autor din nou în atenția cititorilor. În anul 1961 Editura militară îi publică romanul Se revarsă apele, cu subtitlul „Cronică împletită dintr-o seamă de povestiri despre oameni și fapte întămplate în cei dintâi ani ai veacului nostru și despre răscoalele țăranilor din acea vreme”.
În 1969, povestirea istorică Iancu Jianu apare, în foileton, în ziarul „Oltul” din Slatina. În 1974 Editura Albatros îi publică romanul Arde Prahova. La editura Ion Creangă vede lumina tiparului, in 1977, volumul Povestiri despre cutezători. Între anii 1978 și 1979 continuă activitatea de prozator prin publicarea volumului Povestea neamului românesc. De la început și până în zilele noastre. Pagini din trecut. În 1980 Ed. Dacia din Cluj-Napoca îi publică volumul 10 cărți celebre repovestite de Mihail Drumeș. 1982, 27 februarie, scriitorul încetează din viață la București, lăsând în manuscris numeroase volume de proză, piese de teatru, scenarii de filme, prelucrări etc.
