Fostul Schit Deleni datează din anul 1767. După specificațiile lui Ion Ionașcu, construcția s-a realizat în anii 1644-1648, de către Drăguşin Deleanu – mare paharnic. Vizitând regiunea Ioan Slavici și arh. G. Mandrea au constatat dărâmarea clădirii din cauza surpării malului Oltului și au apreciat că evenimentul nefericit s-a produs în 1725 când schitul a fost închinat ca metoh, Mitropoliei. În anul 1767 strănepotul lui Drăguşin Deleanu, Grigore Deleanu – postelnicul a reconstruit schitul, din care se păstrează biserica cu fresca originală, clopotnița și resturile zidului de incintă.
O parte din terenul pe care se află satul a aparţinut boierului Deleanu, o rudă de-ale lui Matei Basarab. Satul se pare că a fost întemeiat de slugile boierului. Adevărul istoric spune că la 1644, boierul Drăguşin Deleanu a ridicat un schit numit Schitu-Deleni, pe care l-au luat apele Oltului patru ani mai târziu. Peste un secol şi ceva, strănepotul boierului, Grigore Deleanu, a refăcut schitul şi l-a mutat pe dealul Roşca.
Primul dintre Deleni amintit de izvoarele istorice este Deleanu Drăguşin, rudă dinspre mamă cu Matei Basarab şi născut în ranguri dregătoreşti pe timpul domnitorului. Acesta este amintit ca şi ctitor al unei mănăstiri foarte frumoase pe care a ridicat-o în 1644 pe malul Oltului, pe proprietatea pe care o deţinea în satul care poartă astăzi numele „Deleni”.
Potrivit volumului „Repertoriul Arhitecturii în Ţara Românească 1600-1680” de Tereza Sinigalia, apărut în 2004, sub clopotniţa bisericii era inscripţionat: „În zilele domnului nostru Io Matheiu Basaraba Voevodă şi Domn fu rădicarea aceştii sfinte şi dumnezeieşti case ce iaşte hramul Sfânta Troiţe, ce s-au rădicat întru slava lu Dumnezeu pentru ertarea păcatelor întru vecinica pomeană de acest bun creştin, jupân Drăguşin vel paharnic şi jupâneasa lui Drăgana şi coconii lui: Gorgan, Nicola, Fota, Stana, Aspre şi Anca… şi după prilejul cât i-au fost puterea o au întărit şi o au miluit cu moşii şi cu bucate de tot fealiul şi o au dat pe seama părinţilor călugări să facă rugăciuni şi să le fie hrană şi îmbrăcăminte în tot veacul”.
Vizitând lăcaşul, pe care îl numeşte „mănăstirea lui Drăguşin”, celebrul arhidiacon călător Paul de Alep menţiona în jurnalele sale că Deleanu Drăguşin „a zidit-o de curând lângă râul Olt. Biserica este mândră şi lângă ea este o fântână şi o clopotniţă mare”. Din păcate, acest lăcaş a fost distrus de apele Oltului la numai patru ani de la ridicarea sa. A fost reconstruit de urmaşii ctitorului în anul 1767.