Yaylata este un colt unic al coastei Marii Negre. Situat la nord-est de Golful Pasarilor, intre Capul Shabla si capul maiestuos Kaliakra, la aproximativ 1,5 km sud de Kamen Bryag. „Yailata” este un loc pitoresc, care din punct de vedere topografic reprezinta o terasa de jumatate de km sapata in malul abrupt si stancos, cu acces extrem de dificil de pe mare si pe uscat.
Protectia naturala a Yailata a atras oamenii din cele mai vechi timpuri. In timpul sapaturilor arheologice in pesteri s-au gasit artefacte valoroase si materiale din diferite epoci istorice. Deosebit de interesante sunt mormintele rupestre. Cele mai vechi dateaza de acum 8000 de ani.
Pentru conservarea Yailata ca monument arheologic extrem de bogat, in 1989 a fost declarata rezervatie arheologica.
Cetate din Antichitatea târzie
Cetatea se ridica in partea de nord a terasei de campie, asa numita „Yayla Mare”. Locatia sa domina terenul din jur si este separat la nord si est de mare, cu masive verticale de roci inalte de peste 20 de m. Acest lucru a necesitat construirea de ziduri defensive numai dinspre vest si sud. Cu front catre uscat, in fata peretelui de vest se ridica patru turnuri solide, iar in capatul de est al peretelui sudic a fost asezata poarta cetatii. În interiorul asezarii fortificate a fost descoperita o parte din strada principal care duce de la intrarea pana la centrul cetatii si o cladire mare, care, probabil, a servit ca adăpost pentru paznici. Un interes mare îl reprezinta scara de piatra lipita la una din cladire indicand faptul ca aceasta a avut doua etaje.
Punctul cel mai important pentru functionarea si apararea cetatii a fost poarta. Este de genul turn – poarta cu doua intrari. Cea din exterior a fost barată de o usa cu coborare, așa-numita cataractă, iar cea interna – cu ușă dublă, este inchisa cu grinzi masive de lemn. Deasupra intrarii, care a fost boltita, se ridica un turn deasupra ușii, care a oferit o mai buna securitate portii si terenului din jurul acestuia.
Diversele materiale arheologice descoperite – realizate din cupru, bronz, os si argila, precum si numeroase monede, arată că cetatea din zona „Yailata” este construita la sfarsitul sec. V – începutul sec. IV. Cetatea exista și în timpul unora dintre atacurile cele mai puternice si devastatoare ale slavilor si strabulgarilor. Viata ei continuă pana in ultimul sfert al sec. al VI-lea, cand se apropie de sfarsit după aproximativ trei secole. Abia in sec. IX in jurul ei apare o asezare strabulgara. La fel ca majoritatea asezarilor din Dobrogea si aceasta din „Yailata” a fost distrusa de pecenegi in mijlocul secolului al XI. Dupa aceasta dată viata acestui loc moare in totalitate.
Necropole rupestre
Peste 120 sunt facilitati funerare se află in cele trei necropole descoperite in rezervatie, sculptate in platoul plan rupestru sau in pantele verticale. Acestea pot fi vazute si pe peninsula Crimeea. In sudul terasei Yayla sunt explorate mai multe morminte din asa numitul tip pestera. Ele stau la baza masivului de roca si constau in anticamere mici prin care se intra in camera de inmormantare. Intr-una dintre morminte a fost descoperita o imagine stilizata a unui cap de taur – singurul decor plastic gasit pana acum in necropolele cercetate.
Cu putine exceptii, aproape toate mormintele au fost jefuite inca din antichitate sau in timp mai recent. Inventarul de mormant gasit – boluri de lut, vase, pahare, lampi mici, catarame de bronz si fier, margele de sticla, monede si alte, dateaza în limitele cronologice ale sec. II-V dupa Hr. Mormintele au fost ale unor familii si au existat timp indelungat.
Colonii de pestera
Pe teritoriul rezervației sunt asezate un numar mare de pesteri sculptate de maini umane. Asa-numitul „orasul de pestera” este format din 101 de pesteri unice sau grupate in complexe situate la diferite niveluri, in pante verticale de roca locuite din sec. V i.Hr. pana în sec. XI dupa Hr. si folosite de oameni ca locuinte, morminte sau chilii și biserici.
Mai cunoscuta printre turistii este Klise maara, de asemenea, cunoscuta sub numele de Biserica de roca „Sf. Constantin si Elena „.
Al doilea nume de al său peștera îl primeste in sec. XIX de la populatia crestina mutată în satul Kamen Bryag, care dupa mai multe secole de intrerupere a reinviat din nou viata religioasa a acestui loc de cult. Se presupune ca initial Klise maara a servit ca resedinta. Numeroasele cruci din cele trei camere si semnul runic strabulgar din al doilea compartiment al pesterii insa indica faptul ca in Evul Mediu timpuriu aceasta era o biserică creștină, care a functionat pana la sfarsitul sec. XI. dupa Hr. și dupa o lunga intrerupere, se redeschide în sec. al XIX-lea.
