Inițial aici a existat hotelul d’Angleterre pătruns în memoria oraşului prin recepţiile care se dădeau acolo. În ziarele centrale ale vremii erau descrise balurile care aveau loc la hotel, precum şi toaletele doamnelor, care erau fastuoase. Hotelul găzduia mai ales englezii care veneau cu misiuni oficiale.
Ulterior a fost construit, la începutul secolului trecut, hotelul Regina, ce a devenit în perioada interbelică unul dintre cele mai cunoscute locuri de cazare. De data aceasta ca proprietar al hotelului figurează în documente un anume Theiler. Lucrările de construcţie au fost urmărite atent de arhitectul Daniel Renard. Hotelul avea subsol, parter, două etaje şi mansardă.
Locaţia dispunea de 21 de camere fiecare cu baie proprie. Suprafaţa totală era de 1.650 mp şi avea spre folosinţă un teren propriu de 935 mp. Elegant si cu o frumoasa grădină de vară, hotelul a constituit locul predilect pentru banchetele regale. Clădirea este realizata în stil eclectic, cu elemente predominante de Art Nouveau şi structură neoclasică a faţadei principale.
În perioada comunismului numele i-a fost schimbat în Intim. Hotelul a aparţinut fraţilor Toma şi Mihail Tîrpa, care l-au cumpărat în 1923, de la Gheorghe Eftimiu, bancher şi proprietar din Bucureşti. În 1928, în urma unei acţiuni de partaj, hotelul a revenit lui Toma Tîrpa. În vremea comunismului a ajuns în proprietatea statului.
După 1990, hotelul a intrat în posesia a două societăţi. În 1998 moştenitorii au revendicat hotelul, iar după mai multe procese, în 2004, cele două moştenitoare, Angela şi Elisabeta Tîrpa, ambele stabilite în Bucureşti, au câştigat hotelul ce a aparţinut tatălui lor. Hotelul a rămas închis şi s-a degradat de la o zi la alta. Imobilul are subsol, parter, două etaje şi mansardă, 21 de camere cu baie proprie. Clădirea are elemente decorative în stil Art Nouveau, aşa cum are şi Cazinoul.
Hotelul a devenit celebru datorită lui Mihai Eminescu, care a poposit aici timp de 10 zile, în iunie 1882. De trecerea sa prin aceste locuri aminteşte o plăcuţă aflată pe faţada hotelului ce nu a mai primit turişti din anii ’90. De aici, Eminescu îi scria Veronicăi Micle.
În timp, imaginea hotelului a fost„pătată”de o povestire ce reuşeşte să introducă această clădire în Top 10 Cele mai bântuite hoteluri din România. O vecină povesteşte cum o tânără orfană bolnavă de leucemie a murit într-una din camerele hotelului. Neavând vreo rudă, angajaţii hotelului s-au ocupat de înmormântare, apoi i-au depozitat lucrurile în beci. Dar multă vreme, peste noapte, lucrurile ei reapăreau în faţa camerei în care locuise. Altcineva, spune că fantoma ar putea fi a lui Mihai Eminescu, care a vrut mereu să revadă marea împreună cu iubita sa. De aceea fantasma apare în nopţile de vară pe terasa de unde odinioară privea marea, făcându-şi planuri pentru următoarea vizită în Constanţa, pe care ar fi trebuit să o facă alături de Veronica Micle.
