Moşia Murfatlar a intrat în posesia familiei Kogălniceanu în anul 1885, când marele om politic şi scriitor Mihail Kogălniceanu a achiziţionat imobilul de la Hagi Me(h)met Aralam bey, membru al unei prospere familii de latifundiari din judeţul Constanţa.
Fiul omului politic, Vasile M. Kogălniceanu, este cel ce s-a stabilit la conacul din Murfatlar, de unde îşi putea desfăşura activitatea sa de inspector domenial în Dobrogea, dar şi cea de administrator al plasei Mangalia. Vasile M. Kogălniceanu a rămas cunoscut în istorie pentru susţinerea pe care a acordat-o Reformei Agrare din 1923 şi cauzei împroprietăririi ţăranilor săraci.
Conacul este construit în stil eclectic, prezentând detalii specifice modei occidentale din secolul al XIX-lea, dar şi elemente de influenţă maură vizibile în cazul frontonul crenelat sau a turnului-belvedere.
Deşi recent a trecut printr-un proces de recondiţionare şi refuncţionalizare, fiind astfel pregătit să adăpostească grădiniţa nr. 2 din Murfatlar, clădirea păstrează şi astăzi piesele de feronerie şi de tâmplărie originale. Construcţia este printre puţinele conace româneşti de epocă modernă păstrate până în prezent şi clasate ca monument istoric, din Dobrogea.
Conacul este înconjurat de un parc în care se mai află postamentul troiţei ridicată în 1943 în memoria celor căzuţi pe front.
Fiu al marelui politician, istoric şi scriitor Mihail Kogălniceanu, face primele studii cu profesori particulari, apoi pe cele gimnaziale la Berlin. Urmează cursurile Facultăţii de Ştiinţe Agricole din Grignon (Franţa).
După ce revine în ţară devine „administrator de plasă”, apoi inspector domanial în Dobrogea. De remarcat că, încă din anii tinereţii îşi îndreaptă cu precădere atenţia spre lumea satului, având un ascuţit spirit analitic de cercetare a problemelor privind viaţa ţărănimii. Acest aspect este relevat prin articolele sale din ziare sau reviste ca „Epoca”, „Gazeta Ţăranilor”, sau „Şezătoarea”, unde abordează, începând din anul 1891, mai multe aspecte legate de multitudinea problemelor existente în lumea rurală.
Pe lângă problema ţărănească a fost un înfocat militant pentru sistemul electoral bazat pe votul universal, pentru aceasta fondând, împreună cu Vintilă C. A. Rosetti şi Ion Nădejde, Liga votului universal (1895), iar în 1896 Liga pentru repausul duminical. Activitatea sa de publicist continuă la publicaţiile „Românul” condusă de Vintilă C. A. Rosetti, unde este prim redactor, şi la „Steaua Dunării”, pe care o întemeiază şi unde semnează mai multe articole de orientare democratică.
Din anul 1901 va conduce timp de cinci ani ziarul „Agrarul”.
Activitatea politică şi-o desfăşoară în cadrul Partidului Naţional Liberal începând cu anul 1893. Opera sa literaro-istorică este compusă din mai multe lucrări despre politică: Acte relative la 2 mai 1864 (1894), Domnia lui Bibescu – Vodă (1894) şi, mai ales, despre marea problemă agrară existentă în societatea românească Ferma Laza (1900), Poveţe despre grădinile de legume (1902), Chestiunea ţărănească (1906) ş. a. Vasile Kogălniceanu a militat statornic pentru ridicarea materială şi spirituală a lumii rurale, pentru emanciparea ei politică şi culturală.
